Feeds:
Articole
Comentarii

it’s gone!

wuuuush…all gone! a fost fetita, din pacate n-a putut sa-si schimbe rochitele asa cum imi doream eu, asa ca am plecat si de-aici. acuma ma mut aici: http://hfirimain.blogspot.com

sa ne-auzim cu bine!

Anunțuri

in doi

s-a trezit din senin. bine, si seninatatea asta are o cauza. a aparut intai ca o urma de gropita in obrazul drept si a continuat sa mearga pana a ajuns pe obrazul celalalt. acum e un zambet visator care alearga prin imaginatie satisfacandu-si dorintele cele mai adanci si mai incitante. pentru ca poate. pentru ca aici numic nu este interzis si nimic nu e imposibil. nici in realitate de altfel. fiecare isi face realitatea asa cum doreste, iar acest zambet traieste intr-o realitate mai mult sau mai putin utopica in care poate face tot ceea ce vrea. e placut sa stai cu un pchi intr-un monitor rece si cu altul in programa pentru licenta incercand organizarea unor lucruri imposibil de organizat, din simplul motiv ca zilele au alta valenta cand e cald si soare, cand vantul adie usor si racoreste picioarele incalzite de raze fierbinti. un ochi cere aventura, saruturi aprinse de sperante, stradute obscure noaptea in sibiu, in timp ce ochiul critic obliga la citit lucruri prea putin importante. asa e omul, dual. asa sunt si eu. doar un om.

prea multe titluri

uneori imi doresc doar sa-si inchida gura cu un sarut. asa, din senin

vara?

A venit vara. Cum imi dau seama? E foaaaaaarte simplu. In primul rand, sunt simptomele fizice. De indata ce ies de la dus si intru in contact cu aerul, caldut deocamdata, transpir. Al doilea rand de siroaie reci mai ales sub anumite zone mai proeminente apare in timpul eternei mele intrebari: cu ce ma imbrac azi? Nici pana in ziua de azi nu am aflat motivul pentru care nu ma pot gandi cu o seara inainte la hainele de-a doua zi, salvand astfel jumatati de ora importante in economia vesnicelor mele intarzieri. Revenind insa, a venit vara. Inca n-am intrat in contact cu transpiratia altora fara voia mea, insa stiu eu ca nu mai pot evita mult momentul. Ca asa e vara! Placerea de a savura un ceai rece pe nisipul fierbinte al unei mari calme trebuie sa aiba some downsides. Asta e vara la oras!

interpretand arbori

am observat ca atunci cand am de facut cam acelasi lucru de multe ori, in cazul de fata 5, simt nevoia sa ma ridic de pe fotoliul care mi-a omorat umarul drept, sa ma indrept frumos intai spre usa de la camera mea, apoi sa cobor treptele si sa imi continui drumul spre usa de la intrare – iesire in acest caz special…si sa plec. sa fug, daca e sa fiu cat se poate de exacta. insa tot ce fac este sa-mi schimb pozitia, ca fotoliul mi-a mai omorat si picioarele, nu numai umarul drept care cere o urma infima de rasfat. si odata cu schimbarea pozitiei vine si o mica desfatare cu gandurile altora asternute cuminte pe bloguri. de ceva vreme am tot citit un blog care mie mi se pare foarte interesant si sensibil in acelasi timp, care spune ceva. citind eu acuma ultimele sale randuri, mi-am dat seama ca vreau sa stiu mai multe despre persoana care scrie si care, deloc intamplator, nu si-a pus nicio caracterizare sau vreo informatie cat de cat concreta despre identitatea sa. normal ca imaginatia mea lucreaza si pune piese de puzzle atent sculptate ca sa formeze o imagine de ansamblu, insa fara o confirmare sau o infirmare a gandurilor mele, ma simt usor frustrata. pana la urma insa, ce conteaza cine scrie? important e sa-mi transmita ceva si sa ma scoata din diverse stari. iar cea de acuma, de neajutorare, sila si draci e foarte apropiata de o cadere

a lot like love

pentru ca l-am revazut a mia oara si mi-a trezit iar pofta de plecat in lume, de alergat cu masina pe drumuri goale spre necunoascut. imi plac simbolurile si metaforele filmului, insa mai presus de toate, tot soundtrackul si poza asta. enjoy, daca nu l-ati vazut!

it’s a girl!!!

am decis sa renunt la 360 incetul cu incetul. yey me!!!