s-a trezit din senin. bine, si seninatatea asta are o cauza. a aparut intai ca o urma de gropita in obrazul drept si a continuat sa mearga pana a ajuns pe obrazul celalalt. acum e un zambet visator care alearga prin imaginatie satisfacandu-si dorintele cele mai adanci si mai incitante. pentru ca poate. pentru ca aici numic nu este interzis si nimic nu e imposibil. nici in realitate de altfel. fiecare isi face realitatea asa cum doreste, iar acest zambet traieste intr-o realitate mai mult sau mai putin utopica in care poate face tot ceea ce vrea. e placut sa stai cu un pchi intr-un monitor rece si cu altul in programa pentru licenta incercand organizarea unor lucruri imposibil de organizat, din simplul motiv ca zilele au alta valenta cand e cald si soare, cand vantul adie usor si racoreste picioarele incalzite de raze fierbinti. un ochi cere aventura, saruturi aprinse de sperante, stradute obscure noaptea in sibiu, in timp ce ochiul critic obliga la citit lucruri prea putin importante. asa e omul, dual. asa sunt si eu. doar un om.
